Am avut pentru o lungă perioadă o relaţie love- hate cu scriitoarea preocupată să-şi ajute eroinele să se căpătuiască. Cum aş fi putut să o plac? O autoproclamată feministă ca mine nu a putut sa treacă de pagina 20 a cărţii Mândrie şi prejudecată,
era prea mult, prea anost, cu siguranţă nu o lectură serioasă. Ei şi
multă vreme n-am mai învrednicit cartea nici măcar cu o privire. Cărţile
serioase nu se pot ocupa de teme atât de triviale gândea tânăra fană a
Simonei de Beauvoir, doar că..întotdeauna apare un doar că, a venit o
perioadă în care n-aveam chef de peroraţii existenţialiste sau de cărţi
cu intelectuali nevrozaţi şi atunci, dintr-un imbold, am întins mâna
după Mândrie şi prejudecată, apoi am vrut şi Raţiune şi simţire şi
am dat-o gata si pe asta rapid. Apoi filmele...apoi am stat jos şi m-am
întrebat ce se schimbase în mine, de îmi plăcea acum Jane Austen. Gide
afirma într-un jurnal că îi făcea o deosebită plăcere să o citească pe
Austen, în ciuda cerului cam jos al personajelor sale. Beculeţ
aprins! Îmi plăcea Jane Austen în pofida aparentei lipse de profunzime a
personajelor sale pentru că le simţeam vii, chiar atunci cand erau
caricaturale mă amuzau sau le uram cu pasiune când stăteau în calea
iubirii personajelor centrale. Jane Austen reuşeşte o radiografie atât
de surprinzătoare a societăţii încât constatarea că în linii mare a
rămas la fel o face să nu îşi piardă niciodată actualitatea sau
cititorii. Admiraţia mea rămâne însă pentru ironia fină care transpiră
printre rânduri, pentru umorul britanic care încă mă surprinde şi pentru
dialogurile asemenea unui duel între spadasini dintre Darcy şi
Elizabeth. Nu vă lăsaţi înşelaţi, Jane Austen este o mare scriitoare.
