Si muntele are doruri multe

Coborâi din deal în vale, 

Mi-o ieşit dorul în cale.

Doru' prinde-a-mă-ntreba:

Doru-mi-i de cineva?

Eu la dor am prins a-i spune:

Măi dorule, măi nebune. 

Mai văzut-ai om pe lume, 

Să nu-i fie dor de nime?

Că şi muntele, că-i munte

Şi tot are doruri multe.

Dară eu tânără fată,

Cu doruri să nu mă bată?

Mai văzut-ai om frumos, 

Să nu fie păcătos?

Mai văzut-ai om frumos, 

Să nu fie păcătos?

Mai văzut-ai om de treabă,

Să nu-i fie lumea dragă?

Dară eu tânără fată,

Cu păcat să nu mă bată!

Incredibila Jane Austen

Am avut pentru o lungă perioadă o relaţie love- hate cu scriitoarea preocupată să-şi ajute eroinele să se căpătuiască. Cum aş fi putut să o plac? O autoproclamată feministă ca mine nu a putut sa treacă de pagina 20 a cărţii Mândrie şi prejudecată, era prea mult, prea anost, cu siguranţă nu o lectură serioasă. Ei şi multă vreme n-am mai învrednicit cartea nici măcar cu o privire. Cărţile serioase nu se pot ocupa de teme atât de triviale gândea tânăra fană a Simonei de Beauvoir, doar că..întotdeauna apare un doar că, a venit o perioadă în care n-aveam chef de peroraţii existenţialiste sau de cărţi cu intelectuali nevrozaţi şi atunci, dintr-un imbold, am întins mâna după Mândrie şi prejudecată, apoi am vrut şi Raţiune şi simţire şi am dat-o gata si pe asta rapid. Apoi filmele...apoi am stat jos şi m-am întrebat ce se schimbase în mine, de îmi plăcea acum Jane Austen. Gide afirma într-un jurnal că îi făcea o deosebită plăcere să o citească pe Austen, în ciuda cerului cam jos al personajelor sale. Beculeţ aprins! Îmi plăcea Jane Austen în pofida aparentei lipse de profunzime a personajelor sale pentru că le simţeam vii, chiar atunci cand erau caricaturale mă amuzau sau le uram cu pasiune când stăteau în calea iubirii personajelor centrale. Jane Austen reuşeşte o radiografie atât de surprinzătoare a societăţii încât constatarea că în linii mare a rămas la fel o face să nu îşi piardă niciodată actualitatea sau cititorii. Admiraţia mea rămâne însă pentru ironia fină care transpiră printre rânduri, pentru umorul britanic care încă mă surprinde şi pentru dialogurile asemenea unui duel între spadasini dintre Darcy şi Elizabeth. Nu vă lăsaţi înşelaţi, Jane Austen este o mare scriitoare.

Vocea îngerească a Titianei Mihali

      Ascult şi iubesc nenumărate cântece aparţinând a numeroase genuri muzicale, dar muzica populară românească autentică vorbeşte sufletului meu aşa cum nu o face nicio altă muzică. Este unul din motivele pentru care ştiu că orice aş face şi oriunde aş merge, nu aş înceta să fiu româncă. Tăcem în limba noastră aşa cum afirma poetul Grigore Vieru şi ne veselim sau ne sfâşiem ascultând muzica poporului acesta pentru că "dorul" lipseşte din celelalte limbi şi există un sens românesc al fiinţei de care nu putem uita oricât am încerca. Nu sunt adepta patrotismului sentimental promovat de doamna învăţătoare, şi totuşi, în ciuda tarelor acestui popor, a câinilor vagabonzi şi a "înţelepciunii" mioritice, acasă înseamnă România (mirosul de mici este binevenit, zgomotul de bormaşină mai puţin).

     Vă propun să o ascultaţi pe minunata Titiana Mihali şi să vă umpleţi sufletul cu bucurie.

Tot aşa o zis doru

Cine m-aude cântând

Timpul zboara

Cand un blogger este ocolit de inspiratie cu lunile, apare totusi o zi cand vrea sa faca o postare fie ce-o fi. A sosit ziua respectiva si pentru mine!!! O idee splendida pare sa alegi un tablou modernist, in cazul de fata un autoportret al Fridei Kahlo, intitulat Timpul zboara, cu o simbolistica atat de putin subtila incat ne intrebam daca nu cumva artista ne ia usor peste picior (pentru cititorii mai distrati-observati ceasul din dreapta si avionul de deasupra capului Fridei), dar care de asemenea ne face sa ne gandim la nepretuitul prezent. In fiecare zi avem de ales intre a fi sau a nu fi fericiti si as spune ca este bine sa optam pentru prima varianta (desi cei cu suflet de artist mai mereu opteaza pentru a doua- se pare ca un suflet torturat este mai poetic). Sa ne delectam cu bucuriile simple ale vietii, sa vedem frumosul care se ascunde mai pretututindeni, caci la sfarsitul zilei truismul etern ramane...Timpul zboara.